Articole utile

Obiectivele

Obiectivele: pacea, dreptatea, adevarul, unitatea, progresul.

În comunitate, discipolii urmăreau scopuri clar definite. Nu interveneau cu nimic acolo unde nu era cazul. În general, urmăreau să aducă pacea în locul conflictului, dreptatea în locul nedreptăţii, adevărul în locul minciunii, unitatea în locul dezbinării şi progresul acolo unde minţile şi inimile oamenilor erau deschise.

Foarte rar interveneau în mod direct în aplanarea conflictelor locale. Cel mai adesea căutau să găsească punctele comune şi să-i convingă, prin exemple indirecte, că orice conflict se perpetuează datorită lipsei de viziune, şi mai ales din multă necunoaştere. În unele comunităţi, foarte uşor reuşeau să-i convingă pe oameni de faptul că mult mai multe lucruri bune aduce pacea decât conflictul. Pentru exemplificare, dădeau nenumărate exemple din natură.

Discipolilor din al doilea an li se cereau să facă un fel de rezumat al conflictului, în care trebuiau identifice tipul de conflict, să ţină cont de cauze, de sursele de perpetuare a conflictului, şi care ar fi fost cele mai bune metode de aplanare. Existau conflicte legate de elementul pământ (conflictele care aveau ca substrat posesiunea materială sau incompatibilităţi legate de gândirea rigidă), de elementul apă (jigniri, invidii, iubiri trădate etc.), de foc (pasiuni legate de putere şi faimă), şi de aer (conflicte de idei, viziuni divergente, temeri diverse).

Dacă observau că este vorba de un conflict mai vechi, sau care implica răni mai adânci, deci mai greu de vindecat, discipolii atrăgeau atenţia învăţătorilor, iar aceştia interveneau la nivel subtil pentru aplanare. Trebuie spus că învăţătorii nu interveneau de fiecare dată, ci numai când realizau că nu există lecţie de învăţat sau de plătit (karmă). Folosind triada intenţie-imagine-emoţie, învăţătorii sau discipolii mai avansaţi reuşeau să inducă celor aflaţi în conflict (învăţătorii puteau face asta chiar asupra unei întregi comunităţi) stări deosebite, elevate, care ar fi avut ca rezultat o puternică dorinţă de împăcare, de pace. Secretul consta în faptul că se adresau sufletului și nu minții.

La fel stă situația și în ziua de azi. În viitor, vom întâlni cu siguranță destule ocazii când va trebui să aplanăm diferite conflicte, când adevărul va trebui scos la suprafață, când dreptatea se cere a fi făcută.

Pacea – se referă nu numai la eliminarea violenţei fizice faţă de alte persoane ci la orice fel de violenţă, inclusiv faţă de animale sau chiar plante şi obiecte. Este echivalentul lui „să nu ucizi” şi „să nu ridici mâna asupra aproapelui tău” din legea lui Moise.

Violenţa trebuie depistată şi eliminată încă din stadiul incipient, adică de la stadiul de gând. Violenţa este forma de manifestare cea mai inferioară de care este capabilă o persoană. Prin violenţă, omul ajunge să se identifice cu regnul animal (inferior). Întotdeauna violenţa este răspunsul unei persoane slab dezvoltate din punct de vedere mental şi denotă slăbiciune, teamă, sclavie. Violenţa verbală este şi ea extrem de nocivă şi denotă un psihomental impur, oscilant, instabil şi temător. Violenţa mentală (fără a fi exprimată verbal sau fizic) este de asemenea foarte nocivă, deoarece informaţia are tendinţa de-a ieşi la suprafaţă şi, într-un fel sau altul, se va ajunge în cele din urmă la violenţa verbală sau chiar fizică, iar dacă nu va putea să se exprime în exterior, se va manifesta în interior, cauzând probleme fizice (boli diverse) sau psihice.

Violenţa nu poate fi eliminată până când nu este eliminată teama! Cultivarea păcii este consecinţa procesului de autocontrol mental. Eliberarea de violenţa fizică sau verbală este mult mai simplu de realizat, însă eliberarea de violenţa mentală este destul de dificil de realizat şi aceasta ţine de depistarea şi eliminarea tuturor blocajelor mentale şi plasarea conştientului deasupra tuturor schemelor mentale prin care instinctele primare (supravieţuire, conservare, adaptare) şi egoul se perpetuează dincolo de necesitate. Aşadar, sunt foarte multe de făcut în această privinţă.

Violenţa asupra animalelor este de asemenea o formă inferioară de manifestare şi denotă complexe de inferioritate, egoism exacerbat, laşitate, subdezvoltare psihomentală. O formă de violenţă este şi acceptarea tacită a cruzimii şi a crimelor altora asupra lor (pentru blănuri, mâncare, diverse suveniruri, circ, etc) iar acest lucru se face prin cumpărarea produselor. Cel care cultivă pacea ajunge de regulă să elimine în scurt timp alimentaţia bazată pe carne. În stadii mai avansate de cultivare, ajunge să consume doar fructe şi legume care nu distrug planta.

Adevărul – este echivalentul lui „să nu minţi” din legea lui Moise. Este o regulă extrem de importantă deoarece minciuna (de orice fel ar fi ea) ne pune împotriva realităţii şi acest lucru este cât se poate de nociv. Nimeni şi nimic nu se poate opune realităţii, de aceea minciuna are consecinţe dintre cele mai neplăcute. În tradiţia creştină se spune că minciuna este arma principală a diavolului. Minciunile au diferite grade de maleficitate:

– minciuni care determină reacţiile violente din punct de vedere social: război, revolte, crime împotriva altei rase sau popoare (evrei, negri, arabi, etc.) sau care învrăjbesc comunităţi religioase.

– minciuni care induc teamă şi nesiguranţă şi prin care se menţine omul înlănţuit fizic şi psihic. Aceste sunt minciunile din politică, religie, sistemele autoritare.

– minciuni care determină manipularea sau folosirea bunurilor şi valorilor altora: industrie, comerţ, instituţii diverse, mass-media.

Minciuna merge mână în mână cu înşelăciunea, suspiciunea, ego-ul. Cel care se foloseşte de neadevăr va ajunge cu siguranţă să guste roadele sale amare.

Cei care mint pentru a obţine poziţii privilegiate, bunuri materiale, influenţă, îşi atrag o karmă foarte grea, care de regulă se curăţă prin handicap, boli diverse şi situaţii prin care sunt puşi în poziţii asemănătoare cu cele pe care el le-a creat altora. Minciunile mai „nevinovate” sunt şi ele plătite în funcţie de cât de mult sunt împotriva realităţii.

Sursa: ,,Misterele scolii zamolxiene” Remer Ra

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: