Articole utile

Multumesc!

Mai întâi, mama s-a căznit să-mi predea lecția aceea cu întorsul celuilalt obraz – un fel de “Mulțumesc” pentru palmele ce mi le-ar fi pleznit oamenii sau destinul peste suflet, dar voi vorbi acum numai despre oameni. “Mulțumesc că mi-ai arătat cum să nu fiu vreodată, mulțumesc că mi-ai demonstrat că eu nu pot să răspund la fel, mulțumesc pentru încrederea pe care o ai în puterea mea de a merge mai departe” îmi tot explica mama. “Și dacă nu-ți sunt asemenea tot trebuie să-ți răsplătesc cumva atenția, fie ea și negativă, pe care mi-ai daruit-o, o să-ți mulțumesc. Ca sa fii sigur că te-am înțeles și te-am iertat, dar am ales să nu fiu ca tine. Pentru că nu pot și nici nu-mi doresc să pot, fiindcă știu că nu e bine să fac ceea ce faci tu.”

Si-am purces prin viata multumind in stanga si-n dreapta pentru tot si toate. Pentru orice mângâiere, pentru orice vorba de alinare, pentru fiecare privire plina de compasiune și înțelegere, pentru fiecare încurajare, pentru fiecare mână întinsă cu generozitate înspre mine, pentru fiecare gând frumos, pentru fiecare binecuvântare. Așa cum m-am priceput, dar din tot sufletul și cu toatăbucuria.

Și-am învățat astfel să le multumesc până și celor care mi-au dat brânci chiar și-atunci când zăceam cu un picior în groapă, considerând că, deși m-am opintit spreîinainte de-a bușilea, un fel de curaj încăpățânat m-a purtat aproape întotdeauna înspre lumină. Le-am mulțumit și celor care n-au dorit să mă vadă cu adevărat, judecându-mă strâmb, și celor care nu m-au iubit sau nu m-au iertat, celor care m-au rănit sau chiar m-au chinuit. Le mulțumesc tuturor, așadar. Cu iubire și sinceritate.

Și celor care au rămas în viața mea când cerul mi-era acoperit de nori și au desfăcut o umbrela impermeabilă peste capul meu, dar și celor plecați în grabă să se adăpostească de furtunile ce mă vizau pe mine, lăsandu-mă singură sub cerul liber. Astfel, m-au învățat să-mi caut singură refugiul salvator. Vă mulțumesc că mi-ați șters lacrimile când nu-mi găseam batista, dar vă mulțumesc și vouă, cei care mi le-ați provocat deseori; m-ați ajutat să-mi curăț ochii de tot ceea ce era impur. Vă mulțumesc, prieteni, pentru fiecare mână solidară și lipsită de gânduri ascunse pe care mi-ați întins-o, ridicându-mă din prăpăstii amețitoare, și vă mulțumesc și vouă, cei care v-ați îndesat palmele adânc în buzunare și ați trecut pe lângă mine când zăceam la picioarele voastre. Am aflat astfel cu mândrie că pot să ma ridic și să o iau de la zero singură fiindcă sunt puternică și am toate motivele să mă încred în forța de a mă sălta prin propriile-mi puteri până unde mi-e locul.

 Visatorii nu mor niciodată, autoare: Carmen Voinea-Raducanu

 

 

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: