Gânduri din inimă

Fizionomistul

Toate începuturile au o poveste. Povestea mea începe cu o întrebare: ce simt de fapt?

De mic copil simt oamenii, le simt emoțiile, stările, gîndurile. Ani întregi mi le-am asumat ca fiind ale mele, până într-o zi când mi-am spus: „și dacă nu sunt toate ale mele?”

Aveam nevoie de confirmări, de sinceritatea aceea ascuțită față de mine, de tăișul sabiei cu adevăr cu tot. Și cum nimic nu este întâmplător am parcurs cunoașterea dăruită de doamna Agachi.

Butonul a fost apăsat și următorii pași i-am făcut printr-un studiu amănunțit din cărți scrise de autori americani și chinezi, întâlniri online cu cititori de fizionomie din America și Rusia. Zilele trecute am descoperit că sunt comori de fizionomiști și în Republica Moldova. Această cunoaștere m-a domolit din repeziciunea de a-mi trăi viața.

Fizionomistul are nevoie de a sta așezat cu el și a ști să observe tăcut tot ce i se așază pe retină. Fizionomistul se observă în oglindă în fiecare dimineață și își vede pe chip gândul predominant. Fizionomistul se conectează cu umanul, cu structura energetică. El privește dincolo de ceea ce se vede cu ochiul fizic.

Privirea fizionomistului este ageră, blândă, dar fermă. El vede obrazul brăzdat de linia unui rid și știe ce simte interlocutorul. El știe că un contur format din trăsături a trecut prin provocări, experiențe și trăiri. Fizionomistul este vulnerabil pentru că învață mereu să se cunoască prin urmele lăsate pe chipurile citite.

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: