Gânduri din inimă

Wake up

Demult voiam să scriu aceste rânduri…

 Se vehiculează în coach și în dezvoltare personală  o tendință : să vorbim numai de bine și de tot ce este frumos. Să nu cumva să-ți exprimi emoțiile către cineva că îi dai persoanei din starea ta.  Am ajuns să ne cenzurăm simțirea și să nu  mai relatăm din experiențele trăite. Să nu cumva să te uiți la nu știu ce știre că ți se imprimă în subconștient și taman aia ți se întâmplă. Suntem atât de adormiți încât nu știu când ne vom trezi. Mă uit la postările de pe facebook și observ numai iubire …mă întreb retoric: câți dintre cei ce postează chiar știu ce este iubirea? Este o modă acum să faci cursuri de spiritualitate, persoanele cursate habar nu au cine sunt și ce vor de la viață. A fi în momentul prezent nu înseamnă că ignori tot ceea ce ți se întâmplă, ce auzi, simți și ceea ce vezi. Chiar dacă ești în starea de observare nu înseamnă că nu asculți persoana sau nu observi  fapta în sine. Aseară am aflat că soțul prietenei mele a fost bătut în scara blocului. Am vorbit cu ea la telefon și i-am simțit toată durerea. Asta nu înseamnă că i-am preluat durerea. Asta nu înseamnă că relația mea cu oamenii este bazată numai pe drăgălășenii. Viața este formată din personalitate, comportamente, stări, fapte…și cine știe mai știe  câte…eu încă nu le-am descifrat.

 Când ai o durere nu-ți este chiar la îndemână să treci pe modul “liniște”.  Ai nevoie să-ți înțelegi durerea și să o exprimi. Ai nevoie să stai cu tine, să ieși din buimăceala întâmplării, să te dezmeticești. Ai nevoie de introspecție, iar asta necesită timp.   

Să ai inflexiuni în voce, în stări, înseamnă că nu ești robot, ești ființă vie! 

Zic, să fim vii, să fim treziți, empatici și buni observatori la adevărata realitate a vieții.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: