Articole utile

Virtuții

Cultivarea virtutilor: iubirea, vointa, curajul, rabdarea, modestia

Virtuţile erau considerate (şi vor mai fi) cele mai de preţ comori ale omului. Prin ele, omul este mai aproape de divinitate, de nemurire chiar. Virtuţile sunt cele care transcend dualitatea, forma, timpul. Virtuţile nu au vârstă, de aceea se pot considera mereu tinere. Toate virtuţile au putere asupra materiei; ele sunt totodată puteri prin care omul se apropie de zei.

Omul se naşte cu anumite virtuţi (obţinute cu mult efort în vieţile anterioare), le poate deprinde în decursul vieţii (prin numeroasele încercări), sau chiar pot fi primite datorită capacităţii de accesare a planurilor înalte.

De regulă, virtuţile din naştere sunt voinţa şi curajul. Ele s-au „cimentat” pe corpul spiritual datorită numeroaselor întrupări, prin care s-a experimentat lupta, negustoria, calitatea de conducător, dar pot veni şi din prigonire, suferinţă, nedreptate etc. Chiar dacă aceste virtuţi pot fi un „bun” din naştere, ele trebuie continuu dezvoltate, rafinate, altminteri rămân în „adormire”. De asemenea, voinţa şi curajul trebuie neapărat controlate de echilibru, bun simţ şi cunoaştere, iar prin toate acestea se deprind răbdarea şi modestia. Acestea două sunt considerate chiar mai importante decât voinţa şi curajul, deoarece au o mult mai mare putere de a schimba lucrurile în planul material.

Iubirea

Este cea mai mare putere a omului, este prima emanație a spiritului și animatorul prim al sufletului. Iubirea este puterea care unește și vindecă oamenii, indiferent de culoare, religie, tradiții sau apartenență ideologică.

Din păcate, în vremurile actuale, iubirea este înlocuită, din ce în ce mai des, cu senzualitatea, cu plăcerea carnală, ceea ce înseamnă un blocaj imens la nivelul sufletului. Ba mai mult, cercetătorii au făcut aceeași greșeală, de a considera iubirea ca fiind un aranjament biochimic de moment, care ar dura în jur de doi ani și jumătate. Deci avem iarăși confuzie între atracția carnală (ce ține într-adevăr de biochimie) și iubire. Ba mai mult, OMS (Organizația Mondială a Sănătății) a introdus-o în rândul deranjamentelor mentale. Adevărul e că iubirea este incomparabil mai puternică decât atracția biochimică a trupului. Iubirea pentru copii sau pentru părinți, de exemplu, nu durează doar doi ani și jumătate, ci chiar transcende viața, deci poate dura mai multe vieți.

Din păcate, oamenii s-au atașat atât de mult de corpul fizic încât afirmațiile acestor cercetători par să le confirme ipotezele, astfel că majoritatea oamenilor consideră că tinerețea este perioada iubirilor. Nimic mai fals! Iubirea nu este condiționată de nimic, nici de trup, nici de vremuri, nici de vârstă, nici de vreo condiție anume. Iubirea se deschide doar iubirii și nu ține cont de nicio vârstă.

Pentru descătușarea energiilor iubirii trebuiesc rupte atașamentele de corpul fizic. Noi nu suntem corpul fizic ci suflete care au un corp fizic. Suntem cu mult mai mult decât trupul. Acesta este un instrument al sufletului, un mijloc de manifestare în planul fizic (3D).

Următoare tehnică (meditație dinamică) poate determina, într-un timp scurt, ruperea unor blocaje la nivelul emoțional și mental, care nu permit manifestarea sufletului, adică a iubirii din ființa noastră lăuntrică.

Ne vom așeza într-o poziție cât mai confortabilă, fie turcește, fie întinși pe spate. Pentru început, ne vom relaxa fiecare membru, fiecare parte a corpului, astfel încât să nu avem niciun fel de deviere a atenției către propriul corp.

Când simțim că trupul este pe deplin relaxat, ne vom muta conștiența către trupul nostru luminic. Fiecare ființă umană are acest corp de lumină; el este dincolo de corpul energetic, emoțional și mental. Printr-un act de voință ne vom detașa trupul de lumină de celelalte corpuri.

Ne vom privi brațele de lumină, trunchiul de lumină, picioarele de lumină, și vom admira perfecțiunea sa. Trupul de lumină este perfecțiunea întruchipată, este primul trup al spiritului, fiind sursa primă de energie și lumină pentru matricea noastră bio-informațională. Acest trup de lumină nu are defecte, nu are vârstă, nu are niciun fel de condiționări și poate lua orice formă. Singura sa menire este să manifeste iubire, lumină, armonie, frumusețe.

Vom observa, în foarte scurt timp, că alte trupuri de lumină se apropie de noi. Vom simți fiori plăcuți și senzații din ce în ce mai rafinate și plăcute. Fiecare astfel de trup de lumină este perfect, precum este și al vostru. Vă veți uni mâinile de lumină, vă veți îmbrățișa, veți zbura având brațele de lumină în jurul celuilalt. Formați sfere de lumină din trupurile voastre luminice. Spuneți fiecărui trup de lumină cât de multă iubire simțiți și vi se va răspunde la fel.

Jucați-vă cu energia voastră luminică; creați sfere de diferite culori, umpleți-le cu iubire, lumină, bucurie, și dăruiți-le celorlalți. Gustați din aceste sfere, simțiți căldura lor deosebită, permiteți sentimentelor să se manifeste fără niciun fel de reținere. Nu permiteți nicio formă de cenzură sufletească. Dacă simțiți nevoia să vă uniți intim cu un alt trup de lumină lăsați lucrurile să se desfășoare, veți observa imediat că sunt trupuri de lumină care vor dori același lucru și veți face dragoste în cea mai minunată și rafinată formă.

Permiteți-vă să aflați cât de mult poate lumina trupul vostru luminic, cât de multă iubire poate primi și oferi, cât de multă bucurie poate simți.

Cu fiecare astfel de meditație dinamică veți reuși să descătușați tot mai multe energii deosebite din corpul vostru luminic, și să manifestați tot mai multă iubire în viața voastră. Veți vedea că și în planul fizic iubirea se alătură iubirii; întâi veți găsi iubirea din interiorul vostru și apoi se va manifesta și în exterior.

Voința

Este aspectul motivațional, motorul din spatele oricărei acțiuni pe termen mediu sau lung. Este important să distingem în mod clar care sunt motivațiile care se află în spatele acțiunilor noastre.

Există două tipuri de motivații pentru acțiunile noastre:

  1. Motivațiile care au ca obiect egoul și necesitatea
  2. Motivațiile care au ca obiect sufletul, evoluția spirituală

Motivațiile care au ca obiect egoul și anumite necesități sunt cele care determină focalizarea forțelor fizice, mentale, emoționale, pentru atingerea unor obiective, sau dobândirea unor bunuri, funcții, titluri etc., iar cele care au ca obiect evoluția spirituală vin din cele mai profunde straturi ale ființei noastre, și au ca obiectiv atingerea sferelor superioare, îndumnezeirea, revenirea la Sursa Primordială.

Voința care se află în spatele acțiunilor pornite din ego nu este neapărat ne benefică atâta vreme cât acțiunile noastre respectă principiile de bază, adică nu deranjează și nu dăunează altor ființe în niciun fel.

Nu întâmplător s-a spus că este extrem de important să se stabilească o bună relație între conștiință și ansamblul trup-minte-suflet. Dacă cineva simte un impuls puternic pentru a aduna putere, cunoaștere, bogăție, faimă, atunci nimeni nu are dreptul să-i conteste alegerea. Va avea parte de ce și-a propus în funcție de energia (fizică, emoțională, mentală) investită.

Voința este în strânsă legătură cu viziunea, pe termen mediu și lung, legată de propria persoană astfel că, cine nu știe ce vrea de la sine, care nu are o viziune, un plan bine stabilit, nu poate avea nici energia necesară, nici voința de a merge mai departe. Obiective precum a fi mai bogat, mai puternic, a obține mai multe titluri etc., nu au nicio valoare dacă nu există un plan desfășurat în spațiu-timp. Acest plan reprezintă informația din spatele voinței. În orice materializare se va respecta relația de cauzalitate informație-energie-materie. Dacă viziunea (planul, platforma) este clară, și nu se va schimba între timp, va acumula energie și apoi se va materializa.

Dacă planul este în acord cu ceea ce ne-a șoptit trupul, mintea și sufletul, atunci voința noastră va fi de fier, și vom merge până la capăt, adică până la materializarea dorințelor.

Voința care are ca obiectiv evoluția spirituală vine din atingerea specială a celor mai subtile straturi ale sufletului. Acolo sunt vibrațiile primordiale, amintirile, emoțiile, când eram doar suflete în oceanul de lumină infinită al Sursei Primordiale. Aceste straturi pot fi atinse prin intermediul unor experiențe deosebite, prin meditații speciale, ori prin intervenția unor ființe din sferele superioare. Odată atinse aceste straturi, vibrațiile descătușate vor schimba total viața omului, astfel că evoluția spirituală va fi principalul țel în viață. Voința unui astfel de om este asemenea diamantului, putând suporta orice fel de greutăți și restricții de ordin material.

Curajul

Curajul a fost, și încă este, una dintre cele mai apreciate virtuți dar, pentru a o evidenția și dezvolta, trebuiesc eliminate neîncrederea, frica şi îndoiala. Curajul a fost virtutea de bază a războinicilor. Vitejia, bravura, neînfricarea erau, într-adevăr, cele mai apreciate calități ale războinicului, dar acestea erau temperate de cumpătare, înțelepciune și un anumit cod al onoarei.

Curajul nu este o virtute de bază doar pentru războinici, ci este o calitate sufletească necesară oricărui căutător al împărăției divine. Nu este ușor să asculți de șoaptele sufletului și, dacă este necesar, să mergi înainte și să lași totul în urmă. Curajul este necesar și negustorilor, și celor ce administrează și veghează asupra bunului mers al unei comunități, și exploratorilor, și celor care determină progresul unei comunități sau ai unui domeniu anume etc.

Orice schimbare reală din viața noastră se datorează unui act de curaj, unei decizii asumate. Se poate spune că viața fiecăruia este rezultanta deciziilor pe care le-a luat până la acel moment. Orice decizie este un act de curaj, deoarece se asumă responsabilitatea. Curajul de a acționa va fi cel care determină orice fel de schimbare în realitatea obiectivă.

Pentru dobândirea şi creşterea mai rapidă a acestei virtuți, şcolile de iniţiere ale tuturor timpurilor au întocmit o serie de programe (tehnici) specifice. Tehnicile difereau în funcţie de zona geografică, de istoria şi tradiţiile populaţiei respective. Spre exemplu, dacă în Egipt testul curajului implica mersul printre crocodili şi şerpi, în Dacia, învăţătorii zamolxieni se foloseau de lupi şi urşi. De asemenea, fiecare discipol trebuia să traverseze de unul singur un lanţ muntos, fără niciun fel de ajutor.

Pentru a fi considerat demn de nivelul al treilea (în școala zamolxiană), discipolul trebuia să traverseze o peşteră foarte lungă. Era o sarcină extrem de dificilă, care ţinea mai multe zile. Traseul era deosebit de dificil, cu suişuri şi coborâşuri în pantă mare, în beznă totală, şi cu o senzaţie puternică de istovire fizică şi psihică, precum şi o stare de totală debusolare.

Astfel de teste puneau la încercare nu doar voința și curajul, dar și răbdarea, credința în propriile puteri, precum ajutau și la dezvoltarea unor capacități considerate paranormale.

Fiecare dintre dumneavoastră, ați fost cel puțin o dată războinic (soldat) într-o viață anterioară. De asemenea, ați fost de mai multe ori implicat în activități care necesitau curaj și asumarea unor responsabilități, precum negustor, administrator sau conducător (mai mic sau mai mare). Astfel, curajul dovedit în acele vieți s-a imprimat în zestrea voastră spirituală, în corpul vostru cauzal, sub forma unor vibrații specifice. În timp relativ scurt, folosind următoarea tehnică de regresie, se pot accesa acele vibrații și folosi în viața noastră.

La fel ca la tehnica de accesare a corpului luminic, ne vom așeza într-o poziție cât mai confortabilă, fie turcește, fie întinși pe spate. Pentru început, ne vom relaxa fiecare membru, fiecare parte a corpului, astfel încât să nu avem niciun fel de deviere a atenției către propriul corp fizic.

Când simțim că trupul este pe deplin relaxat, vom avea în vedere intenția de a pătrunde în subconștient și de a accesa vibrațiile din viețile anterioare în care am dat dovadă de curaj, de responsabilitate, de vitejie etc.

Transmitem un ordin clar către subconștient să ne faciliteze legătura cu o viață anterioară în care am participat la o bătălie, și în care curajul nostru s-a manifestat cu putere.

În continuare, rămâneți în starea de relaxare și așteptați… S-ar putea ca primele flashuri să apară din prima încercare. Rămâneți pasivi, chiar dacă veți începe să auziți zăngănit de arme, cai nechezând, sau țipete de luptă. S-ar putea să simțiți efectiv sabia, sulița, arcul, sau unealta voastră de luptă în mână; veți putea simți sub voi silueta calului, armura, sau chiar o durerea unei răni. Este posibil să vă vedeți chiar în timp ce vă luptați cu un alt războinic. Nu veți simți nicio frică, ci doar forța deosebită care vă animă curajul de a participa la această luptă.

Dacă simțiți un fior, oarecum rece, în zona abdomenului, înseamnă că ați preluat vibrația momentului. Tot printr-un act de intenție, veți ieși din regresie și din meditație. Vibrația aceasta vă va ajuta și în viața actuală, atunci când trebuie să înfruntați o situație anume, când trebuie să alegeți, să decideți într-o situație delicată. Vă va ajuta să spuneți nu sau da atunci când este cazul; vă va ajuta să vă expuneți și să vă argumentați părerea atunci când situația o cere; vă va ajuta să vă apărați interesul, punctul de vedere etc.

Rețineți că degeaba aveți toată bogăția din lume, toată cunoașterea și toată răbdarea sfinților, dacă nu aveți și curajul de a vă implica, de a acționa, de a participa la dinamica realității!

Răbdarea

Răbdarea, ca bun spiritual, este forța rezultantă a voinţei, echilibrului, cunoaşterii și, mai ales, a experienței. Acestea dau viziunea de ansamblu asupra mersurilor lucrurilor (ştiinţa dinamicii ciclurilor). Astfel, înţeleptul ştie că există un timp pentru orice acţiune, precum şi o măsură.

Răbdarea cere timp, cere efort, cere sacrificii, de aceea se spune că fructele răbdării sunt cele mai dulci cu putință.

Modestia

Asemenea răbdării, și modestia (smerenia) este o virtute specială, care se obține numai în timp, și adesea cere sacrificii, suferință și multă înțelepciune deoarece modestia se obține numai în dauna egoului.

Modestia este asemenea unei chei universale, prin care se deschid toate ușile. În Proverbe (22.4) se spune că „răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.” Frica de Domnul se referă la respectul față de Sursa Primordială, față creația și legile Sale.

Se pare că divinitatea a ales o formă neobișnuită (pentru mintea umană) de a testa modestia în om. Un om smerit în fața celor puternici sau în fața divinității nu are nimic de a face cu modestia, smerenia, ci este doar o formă de manifestare a fricii. Modestia este verificată prin felul în care te porți cu cei considerați sub nivelul tău de evoluție. La fel cum caracterul omului iese în evidență atunci când este pus în situații tensionate sau la limită, tot așa, modestia strălucește atunci când respecți viața oricărui om, indiferent de cât de rău a ajuns, indiferent dacă se afla la periferia scării sociale. Un om care a câștigat darul modestiei, smereniei, nu va privi la aceste atribute, nu va privi la condiția socială a omului, ci numai la spiritul care animă acel trup.

Sursa: ,,Misterele scolii zamolxiene” Remer Ra.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: