Gânduri din inimă

Un Munte de Bărbat

Nu știu cum le orânduiește Universul, dar mă nimeresc în niște conjuncturi, de mă întreb mereu: „ce caut aici?”

Într-un context plin de veselie, la o masă alăturată observ un munte de bărbat cu privirea precum spicele de grâu înlăcrimate, înainte de vremea secerișului. Îl privesc și îi observ obrazul scăldat în întrebările minții.

Mă privește, se ridică de la masă și vine direct la mine. Se așază lângă mine și mă privește lung, îi observ corpul contorsionat de emoții. Îmi spune într-un suspin murmurat de trăiri: “ nu știu ce este iubirea. Se tot vorbește despre ea, în cărți, pe rețele de socializare, peste tot, sunt împietrit și simt un haos în mine.”

L-am lăsat să vorbească, să-mi povestească tot ceea ce simte, l-am lăsat să-mi spună despre întrebările minții, l-am lăsat să se descarce.

Din când în cînd îl trezeam cu câte o întrebare, uneori mă surprindeam că am trecut și eu pe unde au bătătorit pașii lui, îi cuprindeam obrajii cu privirea-mi caldă și îi percepeam frica. Și am stat cam două ore de vorbă, despre viață, despre gânduri și emoții și într-un final îmi mulțumește și îmi spune cu un obraz liniștit și privirea plină de sclipiri: “mă simt liniștit și în pace.” Și-l întreb: „ Să fie asta iubirea?”

Suntem cu toții momente, o frază, o carte, un cânt ce ne poate aduce o trăire. Fiecare dintre noi are o definiție a iubirii prin propria-i trăire. De sfaturi suntem sătui, ce ar fi să fim trăire, să fim viață, să avem propriile definiții prin experiențele noastre. Ce ar fi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: