Gânduri din inimă

Doamna colonel Mateescu

Calea către cunoastere mi-a fost adesea deschisa de femeile întâlnite de-a lungul vieții… Mi-amintesc cu drag de vacantele, pe care mi le petreceam in preajma bunicii din partea mamei, atât la tara cat si la oras; dar mai ales din acel oras mic învăluit în mister si liniste. Strada principala sau Bulevardul are un farmec aparte. Aici, la casa din orasul meu adorat (Drobeta-Turnu-Severin) bunica avea o vecina- doamna colonel Mateescu, deoarece pe vremuri femeia purta titulatura sotului. Pe domnul colonel nu l-am cunoscut, întrucât era demult plecat la stele. In schimb pe doamna colonel Mateescu mi-o amintesc foarte bine: o femeie inalta, cu o voce guturala, mereu imbracata elegant in rochii de dantela, matase sau catifea. Avea un aer misterios, de parca detinea toate secretele lumii pamantesti. De la ea am invatat ca dantela, matasea si catifeaua nu vor muri niciodata. Si tot de la ea am invatat ca femeia trebuie sa isi tina secretele in misterul obrazului. Ea imi spunea ca uneori este nevoie doar sa privesti si sa asculti ca sa pastrezi taina vietii. Eram micuta si imi amintesc ca o priveam si mi-o imaginam ca si cand era la bal, dansând cu dragul inimii ei – domnul colonel Mateescu. Scumpa mea doamnă avea o vorba: “barbatul este inima femeii.” Anii au trecut in zbor si intelepciunea din cuvintele ei au fost intelese de mine: Femeia urca barbatul in inima! Tot de la ea am invatat ca feminitatea o ai in sange si se manifesta prin simpla atingere cu gratie a incheieturii mainii atunci cand pregatesti, dejunul, pranzul sau cina. Miscarile sa fie lente, dar sigure . Intr-o societate aflată in continua schimbare, amintirea doamnei colonel Mateescu ma face sa ma intreb retoric: cum am reusit sa ascundem frumosul, feminitatea din noi?

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: